fericirea depinde (și) de relația cu mintea ta

„Most folks are about as happy as they make up their minds to be” (Abraham Lincoln)

Întâlnesc oameni care ţin morţis să se simtă bine. Dar şi alţii care ţin dinadins să se simtă rău. Si unii si altii refuză emoţiile negative sau fug de ele ca de dracu. Neagă, raţionalizează, suprimă sau îşi distrag atenţia, apelând cateodată la alcool, marijuana şi alte prostii (de-ţi iau minţile). Acestea sunt unele din vestitele mecanisme de apărare. Concomitent sau nu cu manifestarea lor apar reacţii emoţionale… la reacţii emoţionale. Unii se îngrijorează dacă simt mânie, alţii se blamează. Câţiva se înfricoşează de propria stare de bine şi unii se mustrează când au parte de odihna binemeritată. Mai sunt şi acele persoane care se tem de propria frică.

Nimeni nu e imun la stări mentale negative. Şi nici la stări vizavi de stări mentale negative. Mai puţin, zeii din Olimp, îngerii şi arhanghelii, dracuşorii şi spiriduşii. Emoţii de la cele simple până la cele complexe sau sociale ne însoţesc toată viaţa. Cele negative fac parte din continuumul afectiv specific uman. Sunt momente când te poţi simţi anxioasă, deprimată, iritată, tâfnoasă, invidioasă, furioasă, melancolică, jenată, îngrijorată. (Mai poţi adăuga tu). Emoţiile sunt asemeni vremii de afară. Schimbătoare și previzibile probabilistic. Decât să te ascunzi de ploaie, e preferabil să-o înfrunţi. Ploaia n-o să plece la ecuator, deoarece tu i-ai poruncit asta sau pentru că te-ai supărat pe ea. Înfricoşată de uitătura dumitale ameninţătoare, ploaia o va lua la goană? Sau, la plânsetele dumitale, crezi că cerul se va insenina? Judecata vremii nu e decât risipă de energie. Mai bine îți iei umbrela și ieși afară ca să faci ceea ce ai de făcut.

Ceva similar se petrece cu emoţiile (=vremea afectivă din plan psihologic). Nu vei trăi nicicând într-o lume a armoniei. Cel mult vor fi momente de armonie printre altele de dizarmonie, de stări proaste. Lucrul cel mai bun pe care ţi-l poţi dărui este să accepţi fără să judeci (non-critic) propriile stări mentale/emoționale. Nu vei fugi de ele oricat de negre sunt. Le vei oferi o eticheta si vei observa cu vigilenta cum vin si pleaca.

Mai uşor de zis. Adesea suntem luaţi pe sus de torentul emoţiilor. Vâltoarea lor e puternică și cu ușurință ești luată pe sus. Suntem mult prea identificati cu valtoarea emotionala. Practica mindfulness te extrage treptat din valtoare. Studii empirice arata cum in mod sistematic meditatia descreste reactivitatea emotionala si amplifică detasarea emotionala. Asta fără să însemne că nu mai simți nimic. Implică un proces de atenție conștientă și nu insensibilitatea sau răceala emoțională.

La fel cum într-un stat civilizat oamenii construiesc baraje şi diguri anticipând ploi şi furtuni abundente, putem construi preventiv abilităţi reglatorii ale reacţiilor emoţionale şi stărilor mentale negative. E ceea ce încerc prin grupul „ACT”, mai precis prin tehnologia psihologică pusă la dispoziția cursanților.