cand „masinaria rezolvarii de probleme” merge in gol

Creierul tău detectează probleme și încearcă să le rezolve. E o masinarie a rezolvarii de probleme. Vrei să ajungi la o adresă? Întrebi un prieten sau apelezi la amicul digital Google și afli traseul pe care poți ajunge cel mai rapid. Ai scăpat de problemă.

Necazul e că evoluția unor facultăți cognitive superioare, care ne permit să rezolvăm rapid problemele, a avut un cost. Apariția problemelor psihologice și a suferinței ce le însoțește. Creierul problematizeaza in tentativa de a-si explica starile mentale/emotionale si încearcă să le rezolve, numai că strategia rezolvării lor nu funcționează la fel cum funcționează in lumea fizica.

Când aplicăm strategii rezolutive în plan psihologic obținem efecte temporare. Spre ex, poți scăpa de teama de singurătate căutând să fii în contact social excesiv devenind o persoană sociofagă. Iata cum, te-ai pricopsit cu încă o problemă. Teama de singuratate de care fugi cautand alte persoane cu care sa-ti petreci timpul pana intr-acolo incat ai devenit o povara pentru ceilalti. E doar o varianta de fuga (sau evitare experientiala). Altcineva ar putea opta (inconstient) pentru alcool sau lucru pana la surmenaj.

În realitate, puțini oameni știu asta, nu putem scăpa de propriile cogniții, imagini, amintiri, așteptări, vise, emoții, senzații și dorințe decât pentru o scurtă perioadă de timp. Ele tind să revină. Problemele nu ne permit rezolvări durabile, ci parțial. De aceea, psihoterapiile nu vindecă, ci doar ameliorează (cu excepția atacurilor de panică – o problemă rezolvabilă în medie 4-6 ședințe fără garanția cu nu vor reapărea, mai ales pe un fond anxios.).

Înțelegi că devine mult mai important să prevenim prin programe de educație (abilitare) psihologică. E ceea ce încerc prin cursul ACT. Probabil unic, ca si format de lucru, la noi în țară.